Ruine

Nietzsche în benzi desenate… Ce nu poate înţelege Onfray e că există fatal limite ale popularizării. Asta arată totuşi o anume mărginire de spirit, un soi de limită flou faţă de real.

       Florence Delay: ‘Stiloul şi ţigara merg bine împreună’. A ajuns curajos să spui o chestie ca asta.

       Descoperire a unei piese de Shakespeare… O ‘inedită’, după patru secole! Prostul gust al istoriei, infatigabil.

       Conferinţă dezastruoasă a lui Renaud Camus la Collège de France. La sfârşit, o doamnă în vârstă, din ultimul rând, se ridică să aplaude, bate din palme de două ori, apoi, în tăcerea generală, se aşează la loc…

       Un film de 15 minute cu Marilyn Monroe, alb-negru, în care îi face o felaţie unui tip necunoscut, a fost cumpărat de un milionar care refuză să-l facă vreodată public. Eram convins de ceva vreme că ultimele redute de discreţie, discreţie adevărată, ultimă, în raport cu forţa de invazie a lumii, se construiesc acum în lumea suprabogaţilor. Pentru că nu li se poate face nimic, sunt primii care au privilegiul să ignore haosul cleios al lumii.

       Trauma unei vieţi. Resturi, ruine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu