Hollywoodul

Hollywoodul a fost întotdeauna la stânga, în timp ce politica americană a fost mereu, indiferent de guvern, de dreapta. Asta face să nu se înţeleagă nimic din ţara aia. La nivelul culturii pop, ce se poate vedea sunt filme despre solidaritate, cu făpturi umane sensibile. Deschizi apoi televizorul: războaie, bombardamente, criză economică. La un moment dat, e inevitabil să tragi o concluzie.

Pe locul casei natale a lui Sollers s-a construit un supermarket. Din când în când se duce acolo. În magazin, încearcă să se orienteze. Undeva pe aici a fost biblioteca, aici sufrageria, aici, probabil, sala de mese. E în raionul de jucării, alături e raionul de produse alimentare…
E cel mai trist lucru pe care l-am auzit de multă vreme.

M.; ce m-a impresionat la vestea morţii câinelui său Clément a fost detaliul: a murit de inimă; făcuse câteva operaţii… Au aceleaşi boli ca şi noi.

Stilul căutat e luat drept stil, într-o cultură provincială. Stilul e un întreg, o categorie estetică subtilă care cuprinde întreaga structură a textului, nu e identificabil imediat şi nu înseamnă polisarea şi cadenţa frazei. Nu felul ‘cum sună’ un text îi atestă stilul, nu e o chestiune de ureche muzicală. Ceea ce trei sferturi dintre literaţi – şi mai ales eseiştii – cred că e ‘stil’ sunt floricelele de stil, erudiţie juvenilă şi artizanat, categorie a fonfilor solemni. Fac eforturi să-şi citească textele cu glas tare, atenţi la fiecare frază, le ‘verifică’, îşi modulează glasul… Am văzut oameni chinuindu-se apoi sincer, în viaţă, să scape de frazeologie: fără succes. Nici din conversaţie n-o mai pot scoate. Vorbesc mereu de ‘splendoarea’ nu ştiu cărui lucru etc., de parcă ar da tot timpul ochii peste cap. Tipi absolut oneşti, cu o fibră lăuntrică autentică, însă incapabili să mai facă ceva. Odată infectat de frazarea afectat-livresc-patetică, s-a terminat.
Toate astea nu sunt decât jonglerie şi pliere a batistelor de mătase.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu